Documente orientative

Noul curiculum pentru educație timpurie, elaborat și adoptat prin O.M nr. 4694/02.08.2019, propune o abordare unitară a educației timpurii, de la naștere până la vârsta de 6 ani; anterior, existau prevederi diferite pentru fiecare grupă de vârstă. Curriculumul adoptat în 2019, aplicat în prezent în toate unitățile de educație timpurie, stabilește cadrul pedagogic pentru sprijinirea dezvoltării copiilor într-un mod holistic, prin practici educaționale și de îngrijire care permit copiilor să-și atingă întregul potențial, permițând totodată educatorilor să-și personalizeze abordarea în funcție de interesele, necesitățile și potențialul fiecărui copil.

Principiile enumerate mai jos indică valorile fundamentale care stau la baza elaborării Curriculumului pentru educaţia timpurie:

• educaţia centrată pe copil (cunoașterea, respectarea  şi valorizarea unicităţii copilului, a nevoilor, trebuinţelor şi  caracteristicilor acestuia),

• respectarea drepturilor copilului (dreptul la educaţie, dreptul la liberă exprimare etc.),

• învăţarea activă (crearea de experienţe de învăţare în care copilul participă activ si poate alege și influența modul de desfășurare a activității),

• dezvoltarea integrată (printr-o abordare multidisciplinară/interdisciplinară a activităților),

• interculturalitatea (cunoaşterea, recunoaşterea şi respectarea valorilor naţionale şi ale celorlalte etnii),

• echitate şi nondiscriminare (dezvoltarea unui curriculum care să asigure, în egală măsură, oportunităţi de dezvoltare tuturor copiilor, indiferent de gen, etnie, religie sau statut socio-economic),

• educaţia ca interacţiune dintre educatori şi copil (dependenţa rezultatelor educaţiei de ambele părţi participante în proces, atât de individualitatea copilului, cât şi de personalitatea educatorului/ părintelui).

Domenii de învățare și dezvoltare

La nivelul antepreșcolar

Conform curriculumului mai sus menţionat, din anul 2019, educaţia timpurie trebuie să aibă în vedere o abordare holistică, vizând cele cinci domenii ale dezvoltării copilului, respectiv:

• dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală;

• dezvoltarea socio-emoţională;

• dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii;

• dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii;

• capacităţi și atitudini în învăţare. 

Categoriile/Tipurile de activităţi de învăţare menționate în Curriculumul pentru educație timpurie, la nivelul antepreșcolar, sunt:

• Activități tematice

• Rutine și tranziții

• Jocuri și activități liber-alese.

Acestea sunt structurate într-un plan de învățământ cu o alocare orară specifică fiecăreia, pe intervalele respective de vârstă, așa cum se vede în cele ce urmează:

Activităţile de învățare (în sensul activităților educative în care se învață) din planul de învățământ se desfăşoară cu întreaga grupă de copii sau pe grupuri mici, în decursul unei zile și/sau săptămâni.

Pentru a sprijini cadrele didactice în organizarea activităților cu copiii s-a elaborat un Program zilnic de activități, câte unul pentru fiecare din cele două tipuri de program (program normal și program prelungit/săptămânal).

Durata activităţilor într-o zi și, implicit, într-o săptămână variază în funcţie de particularităţile copiilor şi de interesul manifestat de grupul de copii/copil pentru acestea, de conţinutul activităţilor, precum şi în funcţie de maniera de desfăşurare. 

De aceea, se recomandă ca, pentru primul interval de vârstă (copii cu vârsta cuprinsă între 3 luni – 1 an), durata unei activităţi să fie de cel mult 5-10 minute. 

De asemenea, curriculumul specific menționează faptul că indiferent de durata recomandată pentru desfăşurarea unei activităţi în planul de învățământ, cel puţin la primul interval de vârstă, cadrul didactic să aştepte reacţia fiecărui copil și, în funcţie de această reacţie, să decidă asupra duratei, modului de desfăşurare şi conţinutului activității. De exemplu: dacă grupul de copii nu reacţionează suficient de bine sau nu dă semne că a înţeles o poveste însoţită de imagini/păpuşi/marionete, cadrul didactic ar putea continua cu o imitare a personajelor - onomatopee, dialog, mişcare-  sau cu o simulare „a plecării” acestora către alţi copii, ca semn că activitatea s-a încheiat).

Pentru sugari (de la naștere până la vârsta de 3 ani), durata activităților se bazează în totalitate pe nevoile individuale și capacitățile fiecărui copil.

La nivelul preșcolar

Categoriile/Tipurile de activități de învățare menționate în Curriculumul pentru educație timpurie, pentru învățământul preșcolar sunt următoarele:

• Activităţi pe domenii experiențiale (care pot fi activităţi integrate sau pe discipline)

• Jocuri şi activităţi liber-alese

• Activităţi pentru dezvoltare personală.

Acestea sunt structurate într-un plan de învățământ cu o alocare orară specifică fiecăreia, pe intervalele respective de vârstă, așa cum se vede în cele ce urmează:

Activităţile de învățare (în sensul activităților educative în care se învață) din planul de învățământ se desfăşoară cu întreaga grupă de copii sau pe grupuri mici, în decursul unei zile și/sau săptămâni.

Pentru a sprijini cadrele didactice în organizarea activităților cu copiii s-a elaborat un Program zilnic de activități, câte unul pentru fiecare din cele două tipuri de program (program normal și program prelungit/săptămânal).

Durata activităţilor într-o zi și, implicit, într-o săptămână variază în funcţie de particularităţile copiilor şi de interesul manifestat de grupul de copii/copil pentru acestea, de conţinutul activităţilor, precum şi în funcţie de maniera de desfăşurare. 

Pentru intervalele de vârstă aferente învățământului preșcolar, durata unei activităţi, în funcție de vârsta copilului, crește progresiv, de la 15 minute (copii de 3- 4 ani), până la 35-40 de minute (copii de 5-6 ani). 

Abordări pedagogice

Finalitățile educației timpurii (copii de la naștere la 3 ani) sunt:

• Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia.

• Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini si conduite noi

• Încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor si experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare

• Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive

• Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini necesare la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii. 

Jocul este activitatea fundamentală a copilului, pe care se sprijină toate tipurile de activităţi de învăţare.

Activitățile de învățare pentru educația timpurie necesită coordonarea eforturilor comune ale celor trei parteneri ai procesului de predare-învăţare-evaluare, respectiv: cadre didactice, părinţi, copii, dar şi a colaboratorilor şi partenerilor educaţionali din comunitate, a căror implicare este la fel de importantă. În desfăşurarea acestora, accentul va cădea pe încurajarea iniţiativei copilului, pe învăţarea prin experimente şi exersări individuale. Activităţile de învăţare se desfăşoară individual, în grupuri mici sau cu întreaga grupă de copii.

Cadrul didactic este responsabil de alegerea metodelor, luând în considerare structura grupei, materialele didactice existente în instituție şi urmând orientările metodologice oferite în Curriculumul național specific şi materialele publicate pentru cadre didactice.

Managementul grupei este în responsabilitatea cadrului didactic. Cadrele didactice aleg independent organizarea activităţilor cu toţi antepreșcolarii/preșcolarii (activitate frontală), pe grupe sau individual (activitate diferenţiată) - în funcţie de obiectivele specifice propuse pentru activitate şi de nivelul copiilor.

În ceea ce priveşte metodele didactice pentru educația antepreșcolară, pot fi menționate, pe tipuri de activități următoarele:

• jocul (jocul cu jucăria, joc simbolic, joc senzorial, joc de construcție, joc didactic, joc cu nisip și apă, jocul imitativ etc.)

• activități artistice și de îndemânare (metode și tehnic adaptate pentru desen, pictură, modelaj, activități practice și gospodărești etc.)

• muzică și mișcare (audiții, jocuri muzicale, jocuri cu text și cânt, jocuri cu instrumente de percuție, cântecul, exercițiile euritmice etc.)

• creație și de comunicare (povestirea, memorizarea, lucrul cu cartea, citirea de imagini, jocuri de cuvinte, jocuri verbal-imitative, exerciții onomatopeice etc.)

• activități de cunoaștere (observarea, lectura după imagini, jocuri exercițiu, convorbiri cu și fără suport intuitiv, jocuri didactice, microexperimente etc.)

• activități în aer liber (plimbarea, jocurile la nisipar, jocuri și întreceri sportive etc.)

Metodele utilizate în învățământul preșcolar sunt, cu predilecție:

• Metode bazate pe expunere (povestirea, descrierea, explicaţia etc.) şi metode bazate pe conversaţie (conversaţia, conversaţia euristică, problematizarea etc.).

• Metode de învăţare şi explorare prin descoperire: explorarea directă a obiectelor şi fenomenelor (observaţii sistematice şi independente, mici experimente etc.) şi explorarea indirectă (demonstraţia prin imagini, filme etc.)

• Metode bazate pe acţiunea voluntară a copiilor (exerciţii, activităţi practice etc.) şi acţiunea stimulată (jocuri didactice, învăţare prin dramatizare etc.

Materialele didactice utilizate în educația timpurie (nivel antepreșcolar și preșcolar) constau din:

• materiale naturale (plante, scoici, seminţe, insecte, roci etc.),

• obiecte tehnice și de lucru (instrumente de măsură, unele aparate casnice, masa luminoasă, instrumente de scris, pentru pictură, modelaj etc.)

• materiale intuitive (mulaje, machete etc.)

• materiale figurative (ilustraţii, fotografii, atlase, hărţi, albume jocuri de masă cu jetoane etc.)

• materiale tipărite sau în format electronic (cărţi pentru copii, caiete de lucru, CD-uri cu jocuri și activități de învățare specifice, casete audio etc.). Materalele tipărite pot fi achiziţionate de unitatea de educație timpurie (creșă sau grădiniță) sau pot fi recomandate de cadrul didactic şi achiziţionate de părinţii copiilor

• consumabile și materiale refolosibile (coli de hârtie/carton în diferite dimensiuni și culori, panglici, bucăți de material textil, tuburi/rulouri de carton sau de plastic, capace de plastic etc.) .

Materialele didactice utilizate în instituțiile de educație timpurie private pot fi mult mai variate și mai numeroase, la discreția cadrului didactic și a copiilor, decât în cazul celor din instituțiile de stat. Situația se justifică prin faptul că instituțiile private au un mecanism de finanțare mai flexibil și prevăd, odată cu taxa de școlarizare anuală, o sumă pentru materiale pe care părinții o achită la început de an școlar.

Evaluarea

Scopul evaluării progresului copiilor antepreşcolari și preșcolari este acela de a orienta şi de a optimiza dezvoltarea şi învăţarea copilului în intervalul de la naştere la 6 ani. 

Evaluarea  trebuie să urmărească progresul copilului în raport cu el însuşi şi mai puţin raportarea la norme de grup (relative).

Evaluarea copiilor antepreșcolari și preșcolari se face pe baza standardelor naţionale specifice, respectiv a Reperelor fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea timpurie a copilului de la naştere la 7 ani aprobate prin ordin al ministrului educaţiei.

Atunci când vorbim de evaluare în educația timpurie aducem în discuţie câteva aspecte importante, şi anume:

• La începutul fiecărui an şcolar, primele două-trei săptămâni (de regulă, până în jurul datei de 1 octombrie) sunt rezervate culegerii de date despre copii (evaluării iniţiale). Educatoarele observă copiii în timpul diferitelor momente ale programului zilnic şi dialoghează atât cu părinţii, cât şi cu copiii, în vederea obţinerii unei imagini cât mai apropiate de realitate, cu privire la dezvoltarea psiho-fizică şi nivelul de cunoştinţe şi deprinderi al acestora. Toate aceste informaţii pot fi consemnate în Caietul de observaţii a copiilor sau în Fișa de apreciere a progresului şi stau la baza planificării calendaristice anuale.

• În ceea ce priveşte evaluarea continuă, educatoarele au o serie de oportunităţi în programul zilnic pentru realizarea acesteia. Având în vedere faptul că în educația timpurie principala formă de învăţare este jocul, educatoarea nu trebuie să se limiteze la un număr restrâns de tehnici de evaluare. Se propun, pentru evaluarea activităţii antepreșcolarilor și preşcolarilor următoarele metode: jocul liber, jocul dirijat, observaţia sistematică a copilului, conversaţia, analiza produselor activităţii, analiza procesului de integrare socială etc. Dintre acestea, un loc aparte îl ocupă jocul, observaţia şi conversaţia.

• Sfârşitul semestrului I, sfârşitul anului şcolar sau sfârşitul de ciclu necesită o evaluare mai atentă. Este vorba de evaluarea sumativă care are în vedere: fie stabilirea paşilor următori în parcurgerea curriculumului, fie culegerea datelor pentru finalizarea completării fișelor de apreciere a progresului copilului înainte de intrarea în etapa următoare (trecerea de la antepreșcolar la preșcolar sau de la preșcolar la elev în învățământul primar). Ca şi în cazul evaluării iniţiale, se recomandă utilizarea unei palete largi de mijloace şi instrumente de evaluare şi evitarea excesului de fişe de lucru, cu scopul de a conferi copilului siguranţă şi detaşare în timpul acestui proces.

Fişa de apreciere a progresului individual înainte de intrarea în grădiniță/în învățământul primar: 

• oferă indicatori comportamentali precişi, măsurabili, care sunt repere ale stadiului de dezvoltare la vârsta antepreșcolară (2-3 ani) și, respectiv, la vârsta preșcolară (3-6 ani);

• permite educatoarei să monitorizeze atingerea comportamentelor propuse de curriculumul specific, pe diferitele domenii de dezvoltare, să reproiecteze şi să prioritizeze  demersurile de învăţare;

• reflectă activitatea de zi cu zi a copilului, descoperind lacune, dificultăţi, rămâneri în urmă, astfel încât, pe baza lor, să se elaboreze un program de remediere adecvat;

• reprezintă un instrument eficient prin care familia este cooptată în procesul de cunoaştere a copilului, oferindu-i posibilitatea de a-şi da seama de ceea ce ştie copilul, de ceea ce este capabil.

Ministerul Educației recomandă metode didactice și metode de evaluare care pun copilul pe primul loc şi evidenţiază aspectele formative ale jocului.Printre acestea se numără discuţiile individuale cu copiii, autoevaluarea, aprecierile verbale, aprecierea rezultatelor prin laude, încurajări, prin ecusoane, medalii, jocuri evaluative, jocuri de rol, lucrările practice, „metoda consemnării pe un grafic a rezultatelor (cu simboluri) pe activităţi şi preferinţe”, afişarea lucrărilor, serbările, activităţile în aer liber, vizitele, excursiile etc.

Progresul copilului trebuie în permanenţă monitorizat, comunicat şi discutat cu familia acestuia. Implicarea părinţilor, ca sursă de informaţii şi evaluatori direcţi, se poate realiza prin activităţi comune (părinţi – copii - educatoare), activităţi de consiliere, prin discuţii informale (individuale, periodice sau zilnice, dacă este necesar) prin analiza portofoliului individual al copilului, prin analiza agendei de comunicare cu părinţii, prin scrisori tematice etc.

Tranziția către școala primară 

Cadrele didactice înregistrează în Fişa de apreciere a progresului individual înainte de intrarea în învățământul primar o evaluare longitudinală a dezvoltării copilului şi a nivelului de pregătire al acestuia pentru următoarea treaptă de învăţământ. Aceasta este generată pe baza Reperelor fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copiilor de la naștere la 7 ani și constituie un instrument de lucru care punctează competenţele copilului ce ar trebui să fie dobândite până la încheierea perioadei de preșcolaritate. Fișa de evaluare longitudinală este înmânată părinților și poate fi consultată de cadrul didactic din învățământul primar înainte de începerea anului școlar.