Conform prevederilor Legii Educației Naționale (nr 1/2011)) universităţile şi celelalte instituţii de învăţământ superior sunt autonome au dreptul de a stabili şi implementa propriile lor politici de dezvoltare, în cadrul legislativ stabilit de legislaţia în vigoare. Ministerul Educaţiei Naționale coordonează activitatea universităţilor şi a celorlalte instituţii de învăţământ superior, respectând autonomia universitară.

Autonomia universitară este corelată cu principiul responsabilităţii personale şi publice pentru calitatea întregii activităţi didactice şi ştiinţifice realizată în cadrul institutului de învăţământ superior. Autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, ale activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, ale administrării şi ale finanţării. Din punct de vedere financiar autonomia universitară se realizează ca drept de gestionare a fondurilor alocate de la bugetul de stat sau provenite din alte surse, potrivit legii şi răspunderii personale. Învăţământul superior de stat este finanţat de la bugetul statului pe bază de contracte de finanţare încheiate între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi instituţiile de învăţământ superior. Întreaga bază materială a învăţământului superior se află în proprietatea şi administrarea instituţiilor de învăţământ superior.

Sistemul naţional de învăţământ din România are un caracter deschis. La nivelul învăţământului superior, caracterul deschis este asigurat prin Carta Universitară. Carta Universitară este adoptată de senatul universitar şi stabileşte ansamblul de drepturi şi obligaţii, precum şi normele care reglementează activitatea din comunitatea universitară în fiecare domeniu.

Învăţământul terţiar se realizează prin instituţii de învăţământ: universităţi, institute, academii de studii. Misiunea instituţiilor de învăţământ superior este de învăţământ şi de cercetare sau numai de învăţământ.

Nomenclatorul specializărilor şi al grupelor de specializări se stabileşte de Ministerul Educaţiei Naționale împreună cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, a instituţiilor de învăţământ superior şi a altor factori interesaţi. Instituţiile de învăţământ superior includ în mod obişnuit mai multe facultăţi, colegii universitare, departamente, catedre şi unităţi de cercetare ştiinţifică, de proiectare şi de microproducţie.

Cifrele de şcolarizare pentru toate nivelurile educaţionale finanţate de la bugetul statului şi de la bugetele locale sunt stabilite anual prin hotărâre a Guvernului.

Conform Legii Educației Naționale (nr 1/2011) numai absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat pot fi admişi în învăţământul superior. Instituţiile de învăţământ superior stabilesc metodologia de admitere, conform criteriilor generale stabilite de Ministerul Educaţiei Naționale. Procedura de selecţie şi admitere se poate baza pe: media obţinută de candidaţi la examenul de bacalaureat şi la diverse discipline studiate în timpul liceului, precum şi nota obţinută la un examen de admitere organizat integral de instituţia de învăţământ superior.

Instituţiile de învăţământ superior sunt autorizate să accepte un număr de studenţi care depăşeşte numărul de locuri finanţate de la bugetul statului, în condiţiile în care studenţii acceptă să achite contravaloarea studiilor (Legea 441/2001), fără depășirea capacității de școlarizare rezultate în urma evaluării externe.

Studenţii beneficiază de asistenţă medicală şi psihologică gratuită în cabinete medicale şi psihologice universitare ori în policlinici şi unităţi spitaliceşti de stat. Studenţii beneficiază de asemenea pe durata întregului an de 50% reducere din costul transportului public intern (cu excepţia transportului aerian), precum şi pentru intrări la muzee, concerte, teatru, operă, film şi alte evenimente culturale şi sportive organizate de instituţiile de stat. Studenţii orfani beneficiază de transport intern gratuit (cu excepţia transportului aerian). La fel ca şi pentru celelalte niveluri educaţionale sunt acordate burse şi alte forme de sprijin material şi financiar, conform unor criterii specifice.

Începând cu anul academic 2005/2006, toate instituţiile de învăţământ superior, publice sau private, au fost obligate prin legislaţie să implementeze noua structură de 3 cicluri: Licenţă, Masterat şi Doctorat. Studenţii care au fost înscrişi în primul lor an au început studiile conform noii structuri.

Reglementările oficiale privind noua structură se aplică tuturor instituţiilor (acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu), domeniilor şi specializărilor cu excepţia profesiilor reglementate la nivelul Uniunii Europene. Fiecare ciclu are propriile sale  proceduri de admitere şi absolvire.

În cadrul sistemului de învăţământ terţiar românesc au fost stabilite norme speciale privind condiţiile de studiu aplicabile profesiilor reglementate la nivel european. Primul ciclu, Licenţa, include un minim de 180 şi un maxim de 240 credite transferabile, depinzând de domeniu şi specializare. Al doilea ciclu, Masterat, include un minim de 60 şi un maxim de 120 credite de studiu transferabile, în funcţie de lungimea primului ciclu, cu condiția ca numărul total de credite pentru ciclul I și ciclul II să fie minim 300.

Legislaţia în vigoare furnizează cadrul general necesar înfiinţării instituţiilor de învăţământ privat de orice nivel, inclusiv universităţi şi alte instituţii de învăţământ superior. Pentru a fi recunoscute ca parte a sistemului naţional de învăţământ, instituţiile de învăţământ privat trebuie să fie acreditate conform procedurilor stabilite prin lege. Înfiinţarea instituţiilor de învăţământ superior de stat sau private este posibilă numai prin legi speciale, conform procedurii de acreditare şi recunoaştere a diplomelor instituţiilor de învăţământ superior. Diplomele şi certificatele emise de instituţiile de învăţământ privat acreditate produc aceleaşi efecte ca şi cele emise de instituţiile de învăţământ de stat. Organizatorii învăţământului privat sunt în întregime responsabili de administrarea şi finanţarea activităţilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul de a studia şi de a fi instruite în limba lor maternă la toate nivelurile şi în toate formele de învăţământ - în condiţiile în care există cerere suficientă. În consecinţă, limba de studiu în limba maghiară şi în limba germană pentru studenţii aparţinând acestor minorităţi sunt organizate în mai multe instituţii de învăţământ superior. Pe lângă acestea, anumite instituţii de învăţământ superior au organizate departamente pentru formarea iniţială a cadrelor didactice pentru predare limbilor minorităţilor naţionale în învăţământul preuniversitar. În acelaşi timp, Legii Educației Naționale (nr 1/2011) stipulează că învăţarea limbii române ca limbă oficială este obligatorie pentru toţi cetăţenii, indiferent de naţionalitatea lor.